E noapte, zapada cade-ntruna,
Nu se zaresc nici stele, nu se zareste luna.
E totul alb in jur si gerul parca frige
Dar cum sa stai in casa cand vezi c-afara ninge?
Copii sunt pe strada, caci inima nu-i lasa
Cand totu-i alb afara, sa stea cuminti in casa.
Cu oameni de zapada, cu caini si saniute
Nu simt cum frigul iernii patrunde prin hainute.
O sanie usoara strabate-n graba strada,
Lasand o dara lunga si spulberand zapada.
Zapada-i peste tot si, totusi, cade-ntruna
Pe pomi, pe strazi pe case si-a asezat cununa.
Un personaj intrigant pe care-l admiram oarecum, cu toate ca ma irita.
De ce-l admiram? Pentru inteligenta mult peste medie de care da
dovada... si ca personaj si ca scriitor. Totusi, nu-i pot ierta faptul
ca injura mult prea mult si vorbeste "ca la usa cortului". 
Nu pot accepta asta intr-o carte... n-are nimic de-a face cu literatura. 
